Scriitorul si activistul politic rus Eduard Limonov a murit marti la varsta de 77 de ani la Moscova, a anuntat partidul sau, Another Russia, intr-un comunicat.
„Astazi, 17 martie, Eduard Limonov a murit la Moscova. Maine vor fi comunicate toate detaliile”, a spus formatia, fondata de Eduard Limonov, intr-un mesaj publicat pe site-ul sau.
„Din pacate, [moartea lui] a avut loc acum o jumatate de ora in spital”, a declarat deputatul comunist Serghei Sargunov pentru agentia de presa TASS.
„Pana la final, a tinut legatura si a vorbit, am putut sa-i scriem. Era linistit si sanatos”, a spus partidul.
Eduard Limonov a devenit cunoscut pentru o serie de romane in care a povestit exilul sau din Uniunea Sovietica in Statele Unite in anii 1970.
Limonov, nascut la 22 februarie 1943, a emigrat in 1974 ca disident politic din URSS si a fost deposedat de cetatenia sovietica.
A locuit cativa ani la New York, iar in 1980 s-a mutat in Franta, unde a fost publicat primul sau roman „Eu sunt, Edichka”, care a socat Rusia cand a fost publicat in tara, in 1991, vanzandu-se in peste un milion de exemplare.
A fost urmata de „Povestea unui server”, „Jurnalul unui esec” si „Adolescentul Savenko” si multe alte lucrari.
Faima lui Limonov a crescut datorita muncii dedicate lui de Emmanuel Carrere, dar multi l-au cunoscut atunci cand imaginile sale au fost facute publice tragand cu mitraliera impotriva unui Saraievo asediat in compania lui Radovan Karadzic.
S-a intors in Rusia in anii 1990, dupa caderea Uniunii Sovietice, a fondat si a activat intr-un partid de opozitie national-bolsevic. In 1992 a primit cetatenia rusa.
Nu si-a abandonat niciodata activismul politic
Desi nu si-a abandonat niciodata activismul politic, criticile sale acerbe la adresa capitalismului si cererile sale pentru demisia presedintelui Vladimir Putin, el si-a redus recent aparitiile la demonstratiile antiguvernamentale.
Limonov a fost arestat de mai multe ori pentru ca a participat la demonstratii ilegale, mai intai ca lider al Partidului National Bolsevic, care a fost scos in afara legii in 2005.
Ulterior a participat activ la campania de protest in apararea articolului 31 din Constitutie care promoveaza libertatea de intrunire.
In 2010 a condus Cealalta Rusia, iar in 2011, Ministerul de Justitie al Rusiei a refuzat sa inregistreze partidul.
El a sustinut protestele impotriva fraudei electorale la alegerile parlamentare din 2011 -desi ulterior a ajuns sa se confrunte cu noul lider al opozitiei extraparlamentare, pe care l-a numit un „fals liberal Iisus Hristos”- si impotriva alegerilor prezidentiale din 2012.
Limonov intentiona sa candideze la presedintia rusa in 2012, dar Comisia Electorala Centrala nu l-a inregistrat.
De asemenea, s-a alaturat gruparilor nationaliste pro-sarbe in timpul razboaielor din fosta Iugoslavie, ceea ce i-a adus critici dure.
El a sustinut recent anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de catre Moscova, in 2014.
Scriitorul si activistul politic rus Eduard Limonov a murit marti la varsta de 77 de ani la Moscova, a anuntat partidul sau, Another Russia, intr-un comunicat.
„Astazi, 17 martie, Eduard Limonov a murit la Moscova. Maine vor fi comunicate toate detaliile”, a spus formatia, fondata de Eduard Limonov, intr-un mesaj publicat pe site-ul sau.
„Din pacate, [moartea lui] a avut loc acum o jumatate de ora in spital”, a declarat deputatul comunist Serghei Sargunov pentru agentia de presa TASS.
„Pana la final, a tinut legatura si a vorbit, am putut sa-i scriem. Era linistit si sanatos”, a spus partidul.
Eduard Limonov a devenit cunoscut pentru o serie de romane in care a povestit exilul sau din Uniunea Sovietica in Statele Unite in anii 1970.
Limonov, nascut la 22 februarie 1943, a emigrat in 1974 ca disident politic din URSS si a fost deposedat de cetatenia sovietica.
A locuit cativa ani la New York, iar in 1980 s-a mutat in Franta, unde a fost publicat primul sau roman „Eu sunt, Edichka”, care a socat Rusia cand a fost publicat in tara, in 1991, vanzandu-se in peste un milion de exemplare.
A fost urmata de „Povestea unui server”, „Jurnalul unui esec” si „Adolescentul Savenko” si multe alte lucrari.
Faima lui Limonov a crescut datorita muncii dedicate lui de Emmanuel Carrere, dar multi l-au cunoscut atunci cand imaginile sale au fost facute publice tragand cu mitraliera impotriva unui Saraievo asediat in compania lui Radovan Karadzic.
S-a intors in Rusia in anii 1990, dupa caderea Uniunii Sovietice, a fondat si a activat intr-un partid de opozitie national-bolsevic. In 1992 a primit cetatenia rusa.
Nu si-a abandonat niciodata activismul politic
Desi nu si-a abandonat niciodata activismul politic, criticile sale acerbe la adresa capitalismului si cererile sale pentru demisia presedintelui Vladimir Putin, el si-a redus recent aparitiile la demonstratiile antiguvernamentale.
Limonov a fost arestat de mai multe ori pentru ca a participat la demonstratii ilegale, mai intai ca lider al Partidului National Bolsevic, care a fost scos in afara legii in 2005.
Ulterior a participat activ la campania de protest in apararea articolului 31 din Constitutie care promoveaza libertatea de intrunire.
In 2010 a condus Cealalta Rusia, iar in 2011, Ministerul de Justitie al Rusiei a refuzat sa inregistreze partidul.
El a sustinut protestele impotriva fraudei electorale la alegerile parlamentare din 2011 -desi ulterior a ajuns sa se confrunte cu noul lider al opozitiei extraparlamentare, pe care l-a numit un „fals liberal Iisus Hristos”- si impotriva alegerilor prezidentiale din 2012.
Limonov intentiona sa candideze la presedintia rusa in 2012, dar Comisia Electorala Centrala nu l-a inregistrat.
De asemenea, s-a alaturat gruparilor nationaliste pro-sarbe in timpul razboaielor din fosta Iugoslavie, ceea ce i-a adus critici dure.
El a sustinut recent anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de catre Moscova, in 2014.
Comments are closed.