Inainte de a distruge stima de sine, trebuie mai intai sa stim la ce ne referim. Stima de sine nu este altceva decat o eticheta care ne permite sa rezumam un set de comportamente legate de evaluarea pe care o facem despre noi insine. O modalitate simpla de a rezuma tipul de comportamente pe care le cuprinde este sa faceti referire la cele trei niveluri clasice de raspuns:
-
Comportamentul cognitiv sau verbal: gandurile noastre, vorbirea noastra, perceptia sau imaginea pe care o avem despre noi insine… De exemplu, modul in care ma descriu (corpul meu, abilitatile mele, succesele sau esecurile mele…), cum ma imaginez pe mine insumi (sau chiar sa ma desenez), cum vorbesc despre mine altora etc.
-
Comportamentul fiziologic sau emotional: in aceasta sectiune includem aspecte precum emotiile pe care le simt atunci cand ma gandesc la mine sau infrunt comportamentul meu, imaginea mea (oglinda, fotografii…) sau modul in care pretuiesc tot ceea ce este asociat cu mine (munca mea). , prietenii mei). , casa mea, hainele mele…).
-
Comportament motor: Ne referim la comportamente precum cautarea constanta a aprobarii sau reafirmarii celorlalti (verificarea cat de mult ma pretuiesc sau ma apreciaza, examinarea aspectului meu fizic etc.), evitarea anumitor tipuri de situatii in care ma pot simti judecat sau in care Cred ca pot esua (de exemplu, sa merg la cumparaturi de haine, sa fac o expozitie publica, sa dau un examen…) precum si executia mea nesigura atunci cand anticipez ca o sa ma descurc rau (de exemplu, rosesc sau ezit cand interactionez cu ceilalti). , inghetare sau revizuire in bucla in timpul studiului etc.).
Acestea sunt doar cateva exemple despre cum se poate manifesta ceea ce numim stima de sine scazuta. Cu toate acestea, este important de mentionat ca stima de sine nu este un lucru unitar. Putem crede ca suntem buni la studii, dar ne uram aspectul fizic sau avem mare incredere in abilitatile noastre sociale, dar credem ca suntem o „rata ametita” la sport. Totusi, exista adesea tendinta de generalizare, adica stima de sine ridicata sau scazuta in anumite zone patrunde progresiv in alte zone mai mult sau mai putin inrudite pana se ajunge la un punct in care are sens sa se vorbeasca despre stima de sine in general.
Si atunci, cum distrugem stima de sine la copii de la o varsta frageda?
-
Criticati, judecati, spuneti-va cu parerea si subliniati-le defectele: este pentru binele lor? Un foarte bun punct de plecare este sa fim foarte atenti la orice aspect negativ in fiul nostru sau in comportamentul lui si sa-l anuntam fara intarziere si cu insistenta. Daca are un defect fizic, hainele nu ii stau bine, are un ras neobisnuit, un fel de tic, scris prost… orice scuza este buna pentru a-l corecta. BONUS: Corecteaza-l in public, in fata prietenilor lui sau a familiei tale. Si, atunci cand esti alaturi de el, profita si de ocazie pentru a-i critica pe ceilalti, ca sa invete ca suntem obiectul controlului altora si ca nicio vina sau diferenta nu este trecuta cu vederea.
-
Pune o eticheta pe ea, cu cat mai larga, cu atat mai bine: Daca, pe langa indicarea unui defect sau a unei caracteristici specifice, ii punem un adjectiv, il brodam. „Esti un prost”, „Esti un bat”, „Ai iesit lenes”, „Ce plangator esti”. BONUS: Pentru a termina treaba putem minimiza lucrurile pozitive. De exemplu, „Ce ciudat ca ti-au dat o nota buna”, „Hainele alea nu-ti stau rau”, „Din fericire azi nu te-ai purtat la fel de rau ca in alte zile”.
-
Compara-te cu alti oameni: te poti imbunatati oricand si de aceea este important sa ai puncte de referinta clare. Alegeti frati, veri, prieteni sau chiar pe voi, la varsta lor, pentru a le spune ce lucruri ar putea face mai bine sau cum va dezamagesc. „Ce minune, cu cat de bine mananca fratele tau…”, „Mi-as fi dorit sa fi fost la fel de sociabil ca varul tau”, „Ti-ar placea sa ai o slujba ca a Paloma”, „Eram mult mai in varsta decat tine” .mai priceput.” BONUS: Primesti puncte suplimentare daca faci aceste comparatii in prezenta persoanelor cu care il compari, astfel vei face situatia mai violenta si poti chiar sa generezi rivalitate.
-
Pedepseste mai mult si recunoaste mai putin: „Studiul este obligatia lui”, „Nimeni nu m-a batut pe spate pentru ca ajut acasa”… Iti suna un clopotel? Daca nu fac ceea ce vrem noi, ne enervam, ne certam si pedepsim. Cand ei fac ceea ce ar trebui, ne uitam in alta parte pentru ca ei trebuie sa faca. Cu cat recunoastem mai putin eforturile si contributiile tale, cu atat mai bine. BONUS: Nu exista o modalitate mai buna de a pedepsi, daca vrem sa distrugem stima de sine, decat sa recurgem la critici si lipsa de respect ranitoare sau umilitoare. Cu cat suntem mai arbitrari, cu atat mai bine, astfel incat ei sa nu vada ca vine.
-
Acordati toata atentia plangerilor lui: Ei bine, deja am reusit, fiul nostru se simte rau, nesigur si vine sa ne spuna, sa se planga si sa se planga. Este momentul ideal pentru a-i acorda toata atentia noastra, fie pentru a-l mangaia, fie pentru a-i tine prelegeri lungi despre „ce are de facut”, si cu cat mestecam mai mult, cu atat mai bine. In acest fel, el va invata ca cel mai bun mod de a obtine afectiune si atentie este din plangeri, durere si victimizare. BONUS: Complementul perfect este sa-l ignoram atunci cand ne vorbeste despre realizarile lui sau despre acele lucruri de care este multumit sau mandru. „Ai vazut cat de bine imi arata aceasta camasa?”, „Profesorul mi-a spus ca este uimit de progresul meu in acest trimestru”, „M-am distrat de minune cu prietenii mei astazi”. De ce sa asculti lucruri atat de banale?
-
Calcarea in picioare a propriei stime de sine: Copiii invata prin observatie, asa ca ce mai bine decat sa-i „infectezi” cu o stima de sine scazuta. Ramaneti alaturi de el in nesiguranta si defectele voastre. Evitati sa faceti orice ar putea sa va faca sa va simtiti mai bine, sa va ajute sa invatati sau sa progresati sau sa va permita sa va depasiti temerile. Imobilitatea este cea mai buna. BONUS: Daca ai dificultati, evita cu orice pret sa mergi la psiholog. Ba mai mult, vorbeste des despre cat de inutili ti se par psihologii si cat de slabi sunt oamenii care decid sa ceara ajutor.
-
Supraprotejati-l si limitati-i autonomia: copiii au o lume intreaga de lucruri de invatat. Cu alte cuvinte: sunt inca multe lucruri pe care ei nu stiu sa le faca si cele pe care le fac, adesea le gresesc. Prin urmare, cel mai bine este sa mergi inainte si sa le faci pentru el, astfel incat sa iasa repede si prima data. Nu avem destula rabdare, asa ca cel mai bine este sa-i ajutam cu temele si chiar sa le facem pentru ei, sa-si aleg toate hainele, sa organizam planuri cu prietenii si sa ocupam fiecare minut din timp intr-o activitate la discretia noastra. BONUSURI:Cand ia o decizie, spune-i ca este cea gresita („Pacat, mancarea pe care a ales-o sora ta a fost mai buna”). Devine nerabdator cand incearca sa faca lucrurile pe cont propriu si fa-l nervos pana cand se incurca („O, fata, cat timp iti ia sa citesti o propozitie”).
-
Fii firewall-ul tau, astfel incat sa nu fii nevoit sa te confrunti cu ceea ce nu-ti place: daca ceva este greu pentru tine, vino in ajutor si remediaza-l. Daca se plange, spune-i exact ce sa faca sau fa-o pentru el. Daca ceva il sperie, spune-i ca nu trebuie sa o faca, in totalitate! In acest fel veti trai cu totii mai calmi pentru ca, cine trebuie sa invete sa tolereze frustrarea? Vor avea deja o viata intreaga sa invete sa accepte „nu”, sa depaseasca fricile, sa faca efort… de ce sa-i invete de mici? BONUSURI:Daca pe langa evitarea acestor „suferinte” il insotesti cu putina critica, miscarea este rotunda. „Am sa te ajut la Matematica, ca esti putin negat”, „Cred ca e bine sa nu mergi la ziua de nastere pentru ca cu cat de rusinos esti o sa te distrezi prost” , „Hai, urca-te pe consola, ca altfel nu te suporta nimeni”.
-
Faceti lucrurile in felul dvs. fara sa va ganditi la modul in care il afecteaza: planificati mesele pentru a incerca sa le faceti sanatoase? Nu am timp! Cere-i sa mearga cu tine sa-si cumpere hainele, ca sa poata alege hainele care ii plac? Ce nonsens! Monitorizati ceea ce faceti pe telefonul mobil sau ce vedeti pe ecrane? Ce lene! Sa ne dam prioritate rutinelor si obiceiurilor noastre, nu putem „privi la buricul” copilului. BONUS: Rezultatele celor de mai sus se vor vedea si cel mai bun lucru va fi sa negem orice responsabilitate din partea noastra si sa aratam cu degetul acuzator spre el: „Esti un lacom, nu e de mirare ca esti atat de gras”, „Pot Sa nu crezi ca te distrezi uitandu-te la prostiile alea la televizor”…
-
Ai asteptari foarte mari: avem un fiu si ne facem iluzii. Va fi cel mai chipes, cel cu cele mai bune note, cel mai atletic, cel mai… Acum e randul lui sa traiasca cu acele asteptari. E drept ca poate nu are aceleasi interese ca tine sau ca se pricepe la alte lucruri, prostii! Asigura-te ca este foarte clar despre tipul de persoana care speri sa fie si subliniaza orice discrepante intre baiatul perfect la care ai visat si persoana pe care o devine. Comparatiile de la punctul 3 vor fi utile pentru aceasta. BONUS: Daca distanta dintre copilul tau visat si copilul tau adevarat este de netrecut, cel mai bine este sa mergi la extrema opusa si sa-l faci sa vada ca nu te mai astepti la lucruri grozave de la el.
-
Va impiedica sa aveti acces la lucruri frumoase si valoroase sau la lucruri care va fac sa va simtiti bine:O modalitate de a ne construi stima de sine este sa ne inconjuram cu diferiti stimuli care au o valoare plina de satisfactii pentru noi. Ne acoperim folderul cu autocolante cu desenele noastre preferate, facem activitati care ne plac, ne asociem cu oameni care ne trateaza bine, ne spalam si ne imbracam asa cum ne place, ne dedicam lucrurilor in care suntem buni si ne bucuram. micile succese… Dar trebuie sa fii practic si sa pastrezi lucrurile simple. Ce diferenta are daca nu-ti plac hainele tale? I-au tuns parul rau, va creste din nou! Este grozav la fotbal, dar cred ca tenisul este un sport mai educativ. Sa vedem daca o sa iau un copil rasfatat! Stiu ca sunt putin urata cu el, dar nici tu nu trebuie sa ai o astfel de „piele subtire”. BONUSURI:Din nou, a merge la cealalta extrema este, de asemenea, o alternativa buna. Da-i absolut tot ce ne cere, chiar daca e fara buget, daca il rupe dupa doua zile, daca nu este potrivit varstei lui… Asta il va impiedica sa aprecieze ceea ce are; Vei invata ca valoarea ta ca persoana depinde de ceea ce ai si de cum arati.
-
Nu-l lasa sa se schimbe: Il cunoastem pe fiul nostru de ceva vreme. El a aratat cai si suspiciunile noastre au fost confirmate. Este stricat, casnic, lenes, nesociabil, neintelept, rautacios, sfidator, neinteligent… Tu alegi! Acum trebuie sa ne asiguram ca nu iese din script. Fii atent la orice modificare si boicoteaza-l! Ce incerci sa repari mai mult fizic? „Chiar daca maimuta se imbraca in matase…!” Faceti eforturi pentru a interactiona mai mult cu oamenii? „Ai grija ca uneori spui lucruri cam prostii”, va indrazni el sa mearga singur intr-o tabara? „Cand regreti, nu ma spune ca plang”, faci mai mult sport? — O sa duci doua stiri. BONUSURI:Pedepseste-ti asertivitatea. Cine se crede el? Aici regulile sunt stabilite de tine. Cel mai bine este sa facem urechile surde cand ne critica, ne cere ceva, isi exprima nevoile sau isi explica gusturile sau punctele de vedere. Amintiti-va ca stima de sine si asertivitatea merg mana in mana.